Nunta lui Figaro | Operă de W.A. Mozart
„Nunta lui Figaro” este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec liniștit într-o explozie sonoră fulminantă. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.
Preț bilete: 45 lei – în sală; 35 lei – la balcon lateral pentru elevi, studenți, pensionari
În distribuția spectacolului de sâmbătă îi vom găsi pe artiștii: Adrian Mărcan - Contele Almaviva, Anda Pop - Contesa, Lăcrămioara Schuller - Susanna, Lorand Cristian - Figaro, Corina Purcărea (invitată) - Cherubino, Cristina Roșu - Marcelina, Ștefan Schuller - Doctorul Bartolo, Cristian Dicu - Don Basilio, Alina Ichim - Barbarina, Aurel Aron - Don Curzio, Paul Tomescu - Antonio, Andromeda Nemeș și Mariana Tomescu - Două fete tinere. Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Traian Ichim. Regia artistică a spectacolului este semnată de Carmen Dobrescu, iar scenografia și costumele de Rodica Garștea. Asistent regie: Anda Pop. Mișcarea scenică: Nermina Damian. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Muzeul Etnografic
IARNA Marți - Duminică 09.00- 17.00 Luni - ÎNCHIS VARA Marți - Duminică 10.00- 18.00 Luni - ÎNCHIS
SĂCELE
Bd. Brașovului nr.153
localizare cu Google Maps
Muzeul Etnografic din Săcele funcţionează într-o clădire monument istoric atestată documentar în anul 1543, ce a servit ca loc de strângere a dijmelor timp de trei secole.
În sud-estul Ţării Bârsei, aproape de Braşov, la contactul dintre munte şi şes există un grup de şapte sate care alcătuiesc microzona etnografică „Săcele”: Baciu, Turcheş, Cernatu, Satulung (actualul municipiu Săcele), Tărlungeni, Zizin şi Purcăreni.
Lipsa terenurilor arabile întinse i-a obligat pe locuitorii celor şapte sate săcelene să se ocupe de oierit, devenind o puternică zonă pastorală de tip transhumant. Astfel, s-a dezvoltat o puternică industrie casnică textilă, nelipsind nici unei gospodării instrumentarul tradiţional de prelucrare a lânii.
Deveniţi mai înstăriţi prin practicarea păstoritului transhumant, săcelenii au fost influenţaţi de modul de viaţă al orăşenilor din Braşov, înlocuind încă din secolul al XIX-lea piesele vestimentare tradiţionale lucrate din in, cânepă şi pănură, cu altele noi din mătăsuri, tull, şifon, borangic, postavuri fine.
Relaţia urban-rural aduce în prim plan fenomenul de aculturaţie. Aşezările săcelene, situate în proximitatea oraşului Braşov, sunt puternic influenţate de modelele de viaţă urbană.